Duminica, 21 Aprilie 2013, va avea loc un eveniment caritabil organizat de Crucea Rosie Constanta, o strangere de fonduri pentru cei ce nu au nici macar cozonac si oua la masa de Pasti.
Va invitam, impreuna cu ceilalti artisti talentati, sa participati la eveniment si sa ajutati cum puteti acesti oameni. Evenimentul va avea loc in Maritimo Mall din Constanta, de la ora 16:00.
Mai multe detalii gasiti AICI.
Ca sa ne inveselim putin si pentru ca Pastele bate la usa, am pregatit o surpriza pentru voi, mtplaceri.
ATENTIE! Urmatorul text este un pamflet si puteti sa-l tratati cum doriti !
Nu o sa va dam nici un indiciu in legatura cu surpriza, veti descoperi singuri. ENJOY !
In fiecare seara, domnita cu voce de privighetoare si intrumentistii cei dibaci cantau la curtea Regelui cel Mofturos al III-lea. Nimic nu-l multumea pe Regele cel Mofturos (al treilea) : muzica era mai buna decat trebuie, mancarea prea sarata, vinul prea rosu, tronul prea rigid din cauza pietrelor pretioase, .. si tot asa.
Zilele treceau si mtplacerii erau din ce in ce mai nemultumiti; munca lor era in zadar daca era facuta pentru un rege vesnic nemultumit.
Asa ca intr-o noapte, decizia fu' luata si mtplacerii fugira din cetate. Cu aproape nimic la ei, in drum spre cine-stie-unde, ei nu erau siguri daca au luat decizia cea buna, dar erau hotarati ca nu vor mai canta decat pentru cei ce ii vor aprecia.
Linistea noptii fu' deranjata de zgomotul unui piciorus marunt; trop-trop-trop, trop-trop-trop, se auzea din apropiere. Mai mancaciosi din fire, flacaii Theodor si Alexander isi imaginau numai in ce fel vor gati si hali animalutul.
Se crecana de ziua, si zgomotul ii tot urmarea, asa ca mtplacerii planuiau cum sa prinda urmaritorul; fugira toti pana la marginea unui rau si spionul nu mai avea unde merge. De printre tufisuri iesi un iepuras aaaalb ca praful .. de nuca de cocos:
- Pe el, pe el, spusera flacaii mancaciosi, sa-l facem friptane !
- Nu fiti neghiobi ! zise domnita Karlita, cea Inteleapta. Sa nu fim asemenea Regelui cel Mofturos; ne multumim cu dumicatul ce-l avem si lasam bietul animal in pace.
- Mneahhh, m-am obisnuit sa fiu dorit, banuiesc ca sunt destul de gustos, zise Iepurasul-care-face-oua.
- OMG fata, iepurasul tocmai a vorbit ! spuse Anne-Marie deosebit de mirata, ca toti ceilalti de altfel.
- Da da, vorbesc bla bla bla. Eu sunt Iepurasul-care-face-oua ! Am o misiune pentru voi !
- Stai stai staaai, spuse Karlita, este imposibil ! Un iepure care vorbeste si face oua, este mai mult decat imposibil din punct de vedere stiintific. Lesina.
Sir John cel Insetat, scoase din rezerva lui o butelcuta de suc dublu-distilat din fructe si incerca din rasputeri sa o trezeasca pe domnita Karlita. Intre timp Theodor si Alexander pregateau linistiti focul pentru gratar.
- Ziceai de o misiune.. despre ce este vorba iepurasule, si mai ales, as putea s-o indeplinesc daca sunt grasa? Off offf of, ce grasa sunt, se vaita incontinuu Privighetoarea, desi mandra ca un fir de iarba.
- Asa este, Privighetoare complexata, o misiune. Odata pe an, eu fac un ou magic (nu ma intrebati cum), si o profetie mi se arata. Ehe, in profetia asta voi imi apareti mai flacai, si vad un mare si ilustru viitor in calea voastra. Menirea voastra e sa cantati pentru sufletul si bunastarea oamenilor, nu pentru regi razgaiati.
- Dar cum sa facem asta Iepurasule-care-faci-oua ? In afara cetatii, noi alta lume nu stim. Nici nu ne-am gandit macar ca ar exista o alta lume, cel putin de cand eram mici copii si ne jucam Liga Legendelor, spuse Sir John.
- Taci din gura mai Johnny, ca si acum te joci. Atat de pueril ! spuse Karlita, inca ametita.
- Visul vostru se poate implini numai in Tara lui Maritimo, mare rege si bun la suflet, zise Iepurasul-care-face-oua. Dar fiti cu ochii-n patru, caci mari pericole sunt pana ajungeti acolo.
- Bun, si cum ajungem, inrebara toti ?
- Trebuie sa mergeti in Sud-Est pana dati de o mare neagra ca abanosul, iar cand veti vedea steagul cu cruce rosie, veti sti ca ati ajuns in Tara lui Maritimo.
- Aaa simplu, ne vedem acolo, spusera fomistii deja porniti.
- ... NUU, stati, stati ! zise iepurasul. Aveti grija la Lupul cel Hater si la Orrcul Manelist !!
- Mneahh ! YOLO, spusera toti si pornira la drum.
Mare fu greseala lor ca nu au ascultat. La o rascruce de drumuri astepta urmatoarea victima chiar Lupul cel Hater. Avea un par lung si slinos, un tricou cu Fecioara de Fier, si oracaia din toate cele.
Stand la panda, ii zarii pe mtplaceri:
"- Hate, hate, hate ! Ce puri, talentati si de treaba sunt ! O doamne, ii urasc, dar trebuie sa mananc ceva astazi. O sa-i asezonez cu o salata de capete de lilieci si o sa iasa numai buni !" isi spuse Lupul cel Hater in sinea sa.
Mtplacerii isi vedeau de drum; Anne-Marie aduna plante de slabit, Theodor si Alexander prindeau gugustiuci, Sir John isi consuma rezervele de lichide, iar Karlita si minuna de frumusetea cosmosului. Dintr-un tufis sare lupul fioros:
- ARGHHHHHHHH ! Hate hate hate, am venit sa va mananc ! spunea acesta pe ritmuri zbuciumate de rape metal.
- Oh nu, spusera toti, de ce nu l-am ascultat pe Iepurasul-care-face-oua ?? O ultima dorinta lupule, te imploram !
- Off, hate-hate, eu sunt dur si nu fac d-astea, dar o sa va chinuiti mai mult pe patul de moarte.
Mtplacerii scoasera intrumentele si se apucara de cantat pentru ultima oara. Era trist, dar ei cantau o melodie vesela de alternativ punk cu multiple influente.
La auzul vocii feminine, armoniei armonioase a chitarii ritmice, a tobei fara pedala dubla, a bassului molcom si a solisticii deloc rapide, Lupul cel Hater incepu sa se dezintegreze de durere. Si uite asa, scapara de lup.
Se pornira din nou la drum. Dupa doi sori si jumatate dadura de o satra de orrci. Grasi de nu se poate, mancau tot ce prindeau si apoi cantau la burtile lor. Femeile aveau un dans din cele mai nevazute, magie neagra cel mai probabil. Cand vedeau un om, isi ridicau fustele lungi si se lumina Pamantul de parca comete apocaliptice se ciocneau de el. La vederea tinerilor turisti, orrcii oferira, dupa obicei, salutul lor de bun venit:
- PTIUUU ! Mancavas, ce cautati aici pe Taramul Orrcilor ?
- Domnilor si domnitelor orrci, nu vrem sa deranjam, doar cautam Tara lui Maritimo.
- Haoleu, n-aveti voi haur de asta ! zise Orrcul cel Manelist. Noi suntem bazati, nu ca voi, .. parliti.
- Asa o fi, domnule Orrc, noi ne vom vedea de drumul nostru, spuse Karlita.
- Socares mo? Nu plecati nicaieri, spusera orrcii cu cutitele in mana.
Si uite asa, mtplacerii erau pentru a doua oara prizonieri si fara sa stie care va fi soarta lor.
- Ce vom faceeee ? boceau toti.
- Daaaa !!! exclama John.
- Ce s-a intamplat, la ce solutie te-ai gandit?
- ... aaa, nu, nimic. Am mai gasit juma' de litru de suc de struguri.
- Cu privirea spre Karlita, toti sperau ca ea sa gaseasca o solutie, caci doar ea era 'cea Inteleleapta'. De felul ei, domnita Karlita gandea cu voce tare, pentru a se putea concentra mai bine. La auzul limbajului bogat si elevat, orrcii o luara razna si fugira in toate directiile. Si uite asa, scapara de ultimul inamic.
Nimic nu mai intra in calea maretilor flacai si domnite, iar drumul a fost scurt pana la gasirea steagului cu cruce rosie. Acum erau siguri ca au ajuns in Tara lui Maritimo.
Acolo era pace si veselie, erau haine de firma si mancare rapida, iar in fiecare seara mtplacerii si restul artistilor cantau si dansau spre bucuria spectatorilor si ajutorul saracilor.
Si asa fu pana la adanci si batraneti.
ROCK ON !
Alexandra Iftimie